Arma nucleară, chimică şi bacteriologică
APĂRAREA NUCLEARĂ, BIOLOGICĂ ŞI CHIMICĂ
Tema nr.1
Arma nucleara, chimica şi
bacteriologică
|
Şedinţa 1. Arma nucleară
|
 |
Armele de nimicire în masă (ANM) sînt arme cu capacitate mare de lovire destinate pentru producerea pierderilor şi distrugerilor în masă.
Din categoriile existente de ANM fac parte arma nucleară, arma chimică şi arma bacteriologică (biologică).
O varietate a armei nucleare este arma cu neutroni.
Arma nucleară este destinată pentru:
- a distruge mijloace de nimicire in masă ale inamicului,
- de a-i produce în scurt timp mari pierderi de forţă vie şi tehnică de luptă,
- de a distruge lucrările şi alte obiecte importante,
- a infecta terenul cu substanţe radioactive,
- precum şi a exercita o influenţă puternică moral-psihologică asupra personalului şi a crea prin aceasta părţii ce întrebuinţează arma nucleară condiţii favorabile pentru obţinerea victoriei în luptă.
Dispozitivele destinate pentru realizarea procesului exploziv de eliberare a energiei nucleare se numesc încărcături nucleare.
Puterea muniţiilor nucleare se caracterizează prin echivalentul de trotil, adică prin cantitatea de trotil în tone, la explodarea căreia se eliberează aceeaşi cantitate de energie ca şi la explodarea încărcăturii nucleare date.
Muniţiile nucleare se împart convenţional după putere în
• foarte mici (până la 1 kt),
• mici (1 -10 kt),
• mijlocii (10-100 kt),
• mari (100 kt -1 Mt) şi
• foarte mari (peste 1 Mt).
Din mijloacele de întrebuinţare a armei nucleare fac parte: rachetele de destinaţie tactică, tactic-operativă şi strategică; avioanele purtătoare de armă nucleară; rachetele cu aripi; submarinele; artileria ce întrebuinţează muniţie nucleară; minele nucleare.
Noţiunea de armă nucleară.
Se numeşte arma nucleara arma de nimicire în masă cu efect
exploziv, bazată pe folosirea energiei nucleare ce se eliberează la
reacţiile în lanţ de fisiune a nucleelor grele ale unor izotopi de
Uraniu-235 şi Plutoniu -239 sau la reacţiile termonucleare de
Sinteză (fuziune) a nucleelor uşoare ale izotopilor de hidrogen (deuteriu şi tritiu) în nuclee mai grele, de exemplu, nuclee ale izotopilor de heliu.
> Explozia nucleară de mare înălţime
> Explozia nucleară aeriană
> Explozia nucleară la sol (la suprafaţa apei) > Explozia nucleară subterană (submarină)
Explozia nucleară de mare înălţime este o explozie ce se
I la ■■■■Al
produce cu scopul nimicirii in zbor a rachetelor şi avioanelor la o înălţime nepericuloasă pentru obiectele terestre (peste 10 km).
Factorii distructivi ai exploziei de mare înălţime sînt: unda de şoc, emisiunea de lumină, radiaţia penetrantă şi impulsul electromagnetic (IEM).
Explozia nucleară aeriană este o explozie produsă la o înălţime de până la 10 km când zona luminoasă nu atinge suprafaţa pământului (apei) Exploziile aeriene pot fi joase şi înalte. La explozia nucleară aeriană cel mai mult se manifestă unda de şoc, emisiunea de lumină, radiaţia
penetrantă şi impulsul electromagnetic.
Explozia nucleară la sol (la suprafaţa apei) este o explozie executată la suprafaţa olului (apei), la care zona luminoasă atinge suprafaţa pământului (apei), iar coloana de praf (de apă) este unită cu norul exploziei din momentul formării.
Factorii distructivi ai acestei explozii sînt unda de şoc, emisiunea de lumină, radiaţia penetrantă, contaminarea radioactivă a terenului şi IEM.
Explozia nucleară subterană (submarină) este o explozie executată sub pământ (sub apă) şi se caracterizează prin azvârlirea unei cantităţi mari de sol (de apă) amestecat cu produsele substanţei explozive nucleare (cu fragmente de fisiune a uraniului-235 sau plutoniului-239). Efectul vulnerat şi distructiv al exploziei nucleare subterane se manifestă în fond prin unde seismice explozive (factorul distructiv principal), formarea pâlniei în pământ şi prin contaminarea radioactivă puternică a terenului.
Emisiunea de lumină şi radiaţia penetrantă lipsesc. Caracteristic pentru explozia submarină este formarea coloanei de apă, undei de bază ce apare la prăbuşirea coloanei de apă.
FACTORII DISTRUCTIVI AI EXPLOZIEI NUCLEARE
FACTORII DISTRUCTIVI
41 EXPLOZIEI NUCLEARE
UNDA I)E SOC1 -50%
energia exploziei
7700° C
EMISIUNEA I)E LUMINA - 35%
RADLATL4 PENETRANTA - 5%
CONTAMINAREA RADIOACTI\ A
A TERENUL!1! - 9%
IMPULSUL
ELEC TROMACxNETIC - 1%
Unda de şoc a exploziei nucleare apare în consecinţa dilatării masei incandescente luminoase de gaze din centrul exploziei şi reprezintă o zonă de compresiune bruscă a aerului, care se propagă de la centrul exploziei cu o viteză supersonică. Acţiunea ei durează câteva secunde. Distanţa de 1
km unda de şoc o parcurge în 2 s, 2 km - în 5 s, 3 km - în 8 s.
Leziunile cauzate de unda de şoc sînt provocate atât prin acţiunea presiunii excedentare, cît şi prin efectul aruncător al acesteia (prin presiunea rapidă), condiţionat de deplasarea undei aeriene.
Adăpostirea personalului în spatele dealurilor şi terasamentelor, în răpi, văgăuni şi păduri
tinere, folosirea fortificaţiilor, tancurilor, MLI, TB şi altor maşini de luptă reduce gradul de lovire a acestuia cu unda de şoc.
Astfel, personalul dispus în tranşee descoperite este vătămat la distanţe de unda de şoc de 1,5 ori mai puţin decât cel dispus în teren descoperit.
Armamentul, tehnica şi alte mijloace materiale pot fi deteriorate de acţiunea undii de şoc sau distruse complet. De aceea pentru protecţia acestora trebuie de folosit accidentele naturale ale terenului (dealurile, cutele de teren etc.) şi adăposturile.
Emisiunea de lumină a exploziei nucleare este o radiaţie vizibilă ultravioletă şi infraroşie, care acţionează în curs de câteva secunde. Ea poate provoca la personal arsuri, vătămarea
ochilor şi orbirea temporară. Arsurile apar din cauza efectului nemijlocit al emisiunii de lumină asupra părţilor descoperite ale corpului (arsurile primare), precum şi din cauza hainelor aprinse în focarele de incendiu (arsurile secundare). Arsurile fundului de ochi (în cazul privirii directe a exploziei) sînt posibile la distanţe ce depăşesc razele zonelor de asupra a pielii. Orbirea temporară apare de obicei noaptea şi în amurg, nu depinde de direcţia privirii în momentul exploziei şi va avea un caracter in masă. Ziua apare numai dacă priveşti explozia.
Orbirea temporară trece repede, nu lasă urmări şi nu necesită de obicei asistenţă medicală.
În scopul protecţiei ochilor împotriva orbirii personalul trebuie să se afle pe cît posibil în mijloacele tehnice cu obloanele închise, trebuie folosite fortificaţiile şi proprietăţile de protecţie ale terenului.
Emisiunea de lumină a exploziei nucleare provoacă aprinderea şi carbonizarea
materiale inflamabile: elementelor de lemn ale armamentului şi tehnicii, huselor la tancuri, TB şi MLI.
Radiaţia penetrantă a exploziei nucleare este un flux de radiaţii gama şi de neutroni. Cuantele gama şi neutronii, propagându-se în orice mediu, provoacă ionizarea acestuia.
Sub acţiunea neutronilor, în afară de aceasta, atomii neradioactivi ai mediului se transformă în radioactivi, adică se formează aşa-numita activitate indusă.
În consecinţa ionizării atomilor ce fac parte din organismul viu se deranjează procesele de activitate vitală a celulelor şi organelor, ceea ce duce la îmbolnăvire de boală actinică.
Vătămarea personalului cu radiaţia penetrantă se determină prin doza totală absorbită de organism, caracterul iradierii şi durata acesteia. în funcţie de durata iradierii sînt aprobate următoarele doze totale de radiaţie gama ce nu duc la reducerea forţei combative a personalului:
RADIAŢIA PENETRANTA
Particule Alfa
Particule Beta
Cuanţn Gama
Boala actinică
Simptoame:
1. Vomitări
2. Hemoragii
3. Diarea cu sînge
4. Pierderea stratului epidermic al pielii
5. Pierderea părului
6. Slăbăciune
7. Ulceraţii în cavitatea buc
8. Imunitatea scăzută
Protecţia personalului împotriva radiaţiei penetrante
Protecţia personalului împotriva radiaţiei penetrante se asigură prin folosirea obiectelor mobile şi fortificaţiilor (adăposturilor, blindajelor, tranşeelor acoperite).
• Sursele principale ale contaminării radioactive sînt fragmentele de fisiune a încărcăturii nucleare şi activitatea indusă a solului. Dezintegrarea acestor substanţe radioactive este însoţită de radiaţii gama şi beta. Contaminarea radioactivă a terenului se caracterizează prin nivelul radiaţiei (prin puterea dozei de expunere) ce se măsoară în roentgen pe oră (r/h).
| radioactivă se împarte |
 |
• După gradul de pericol pentru personal urma convenţional în patru zone
• zona A - contaminare moderată
• zona B - contaminare puternică,
• zona C - contaminare periculoasă,
• zona D - contaminare extrem de periculoasă
Nivelurile radiaţiei (puterile dozelor) la limitele exterioare ale acestor zone peste o ora după explozie constituie 8, 80, 240 şi 800 r/h, iar peste 10'ore - 0,5, 5, 15 şi 50 r/h respectiv.
• Despre gradul de contaminare (poluare) cu substanţe radioactive a suprafeţelor diferitelor obiecte, a echipamentului personalului şi învelişului cutanat se judecă după mărimea puterii dozei de expunere radiaţiei gama în apropiere de suprafeţele contaminate determinată în miliroentgen pe oră (mr/h) 1 mr/h = 10-3 r/h.
Valorile nepericuloase ale puterii dozei de expunere radiaţiei gama în apropiere de suprafeţele
contaminate ale diferitelor obiecte
|
Nr.
Crt.
|
Denumirea obiectului
|
Puterea dozei de expunere radiaţiei Gama mr/h
|
|
1.
|
Porţiunile descoperite ale corpului (faţa gâtul, palmele) sau alte porţiuni ale învelişului cutanat:
la o murdărire de pînâ la 10% din suprafaţa corpului: la o murdărire de 100% din suprafaţa corpului
|
4,5
15
|
|
2.
|
Lenjeria de corp, partea din faţă a măştii antigaz echipamentul încălţămintea mijloacele individuale de protecţie, materialele sanitare (material de pansament, tărgi. etc)
|
50
|
|
3.
|
Ambalaj de alimente, inventar de bucătărie, utilajul cantinelor, brutăriilor, magaziilor de alimente
|
50
|
|
4.
|
Automobilele, avioanele, piesele de artilerie, aruncătoarele, complexurile de rachete, materialele tehnice etc.
|
200
|
|
5.
|
Tancurile, TB, MLI, punţile şi suprastructurile navelor şi vaselor
|
400
|
|
6.
|
Suprafeţele interioare ale navelor şi vaselor
|
200
|
Contaminarea radioactivă a terenului, stratului atmosferei de la suprafaţa pământului, spaţiului aerian, apei şi altor obiecte apare în consecinţa depunerii substanţelor radioactive din norul exploziei nucleare în timpul deplasării acestuia.
Depunându-se treptat pe suprafaţa pământului, substanţele radioactive creează o fâşie de teren contaminată radioactiv, care se numeşte urma norului radioactiv. Sursele principale ale contaminării radioactive sînt fragmentele de fisiune a încărcăturii nucleare şi activitatea indusă a solului.
Dezintegrarea acestor substanţe radioactive este însoţită de radiaţii gama şi beta.
Contaminarea radioactivă a terenului se caracterizează prin nivelul radiaţiei (prin puterea dozei de expunere) ce se măsoară în roentgen pe oră (r/h).
IMPULSUL ELECTROMAGNETIC
Exploziile nucleare duc la apariţia câmpurilor electromagnetice puternice. Deoarece aceste câmpuri au o existenţă de scurtă durată, ele sînt denumite impuls electromagnetic, care se
manifestă cel mai deplin în cazul exploziilor aeriene joase sau
celor de la suprafaţa pământului.
• IEM acţionează, în primul rând, asupra aparatajului radioelectronic şi electrotehnic, cu care este dotată tehnica
militară şi alte obiecte. Sub acţiunea IEM în aparatajul indicat se
induc curenţi şi tensiuni electrice, care pot provoca străpungerea
izolaţiei, deteriorarea transformatoarelor, arderea eclatoarelor,
distrugerea aparatelor cu semiconductoare, arderea siguranţelor
fuzibile şi altor elemente ale dispozitivelor radiotehnice.
Cel mai mult sînt expuse pericolului acţiunii IEM liniile de transmisiuni, de semnalizare şi de dirijare.
Mijloacele de control ale dozei de iradiere a efectivului
|
Completul militar de măsurare a dozei DP-22V este destinat pentru măsurarea dozei de expunere a radiaţiei gama. Din completul aparatului fac parte: un dispozitiv de încărcare ZD-5 şi 50 de măsurătoare de doză DKP-50A , descrierea tehnică şi instrucţiunile de exploatare, formularul. Completul este amplasat într-o ladă de ambalaj.
|
 |
|
Completul de măsurătoare de doză DP-22V:
1- cutia, 2 - măsurătoare de doză DKP-5OA; 3-dispozitiv de încărcare ZD-5;
3 - butonul potenţiometrului; 4 -capacul compartimentului de alimentare;
5- locaşul de încărcare;6-căpăcel.
• Pregătirea aparatului pentru funcţionare include: racordarea surselor de alimentare şi încărcarea
măsurătoarelor de doză. La racordarea surselor de alimentare: butonul regulatorului de tensiune se suceşte spre stânga până la refuz; se instalează în compartimentul de alimentare al dispozitivului de încărcare două elemente 1,6-PMT-U-8 (145U) şi se racordează bornele de ieşire ale acestora la bornele corespunzătoare în conformitate cu marcajul; se închide compartimentul de alimentare cu capacul şi acesta se fixează cu şurupul.
|
Mijloacele de control ale dozei de iradiere a efectivului
Măsurătorul de doză DKP-50A asigură înregistrarea dozei de expunere a
radiaţiei gama în domeniul de la 2 până la 50 r. Citirea dozelor măsurate se face după scara amplasată în interiorul dozimetrului.
 |
|
1 - ocular, 2 - scară, 3 - corpul dozimetrului, 4 - fir platinat mobil, 5 - electrod interior, 6 - condensator, 7 - montură de protecţie, 8 - geam, 9 - cameră de ionizare,
10 - obiectiv, 11 - portdozimetru, 12 - buşon superior
|
Completul militar de măsurătoare de doză ID-1
Completul de măsurătoare de doză ID-1:
1 - măsurător de doză ID-1; 2 - locaş pentru dispozitivul de încărcare;
3 - cutie; 4 - ocular; 5 - portdozimetru; 6 - montură de protecţie;
7 - dispozitiv de încărcare ZD-6; 8 - locaş de încărcare şi contact;
9 - butonul subansamblului de încărcare şi contact; 10-oglindă giratorie.
APARAREA NUCLEARA, BIOLOGICA ŞI CHIMICA
Tema nr.1
Arma nucleara, chimica şi
bacteriologică
Şedinţa 2. Arma chimică
Arme chimice sunt numite acele substanţe chimice toxice care pot cauza moartea, incapacitatea permanentă sau temporară la om sau la animale, precum si muniţiile si dispozitivele, orice echipamente concepute special pentru a fi utilizate în răspândirea acestor toxine
Se numesc substanţe toxice (ST) compuşii chimici toxici destinaţi pentru nimicirea în masă a forţei vii la întrebuinţarea în luptă a acestora.
|
Substanţele toxice constituie baza armei chimice şi se află în înzestrarea armatelor unui şir de ţări.
|
 |
Pentru infectarea terenului, armamentului şi tehnicii militare, îmbrăcămintei, echipamentului şi învelişului cutanat al oamenilor ST se întrebuinţează sub formă de aerosol macrodispers şi picături. Terenul, armamentul, tehnica militară şi alte obiecte infectate sînt surse de infectare a oamenilor în aceste condiţii personalul va fi nevoit un timp îndelungat, condiţionat de persistenţa ST, să se afle în mijloacele de protecţie, ceea ce va reduce capacitatea de lupta a trupelor.
• Persistenţa ST în teren este timpul de la întrebuinţarea acestora până în momentul când personalul poate să treacă sectorul infectat sau să se afle în acesta fără mijloace de protecţie.
• ST pot pătrunde în organism prin aparatul respirator, prin suprafeţele rănite, prin mucoasă şi învelişul cutanat. În caz de consumare a alimentelor şi apei infectate ST pătrund prin tractul gastrointestinal. Majoritatea ST posedă capacitatea de acumulare a efectului toxic.
După caracterul acţiunii asupra organismului uman substanţele toxice se împart:
De luptă:
•NEURO PARALIZATORICE - Zolil(GB), Zoman(GAZE),
Ve-lcsul (VX)
•DERMATOVEZICALE - Iperita tehnică (H) şi Iperita distilată (HD).
•TOXICE GENERALE - Cianura de hidrogen (AC), Clorcian (CK) •SUFOCANTE - Fosgenul (CG),•PSIHOCHIMICE - Distrug memoria •IRITANTE - Ce-Se (CS) şi Ce-Re (CR).
Se folosesc la intrprinderi:
Clor, Amoniac
Substanţe toxice casnice:
praf de spalat, aromatizatori, ingrasamintele, miercur, piatra vinata, pesticide, etc...
NEURO PARALIZATORICE
Pătrunzând în organism, ST cu acţiune neuroparalitică atacă sistemul nervos. Particularitatea caracteristică a acestui atac se manifestă prin îngustarea pupilelor (mioză).
Sărinul (GB), Ve-lcsul (VX), Somanul (GD)
La infectarea uşoară prin inhalaţie se observă scăderea vederii, îngustarea pupilelor (mioza), îngreunarea respiraţiei, senzaţia de greutate în piept, amplificarea degazării salivei şi mucusului nazal. Aceste fenomene sînt însoţite de dureri puternice de cap şi pot să persiste de la 2 până la 3 zile în cazul acţiunii asupra organismului a concentraţiilor letale de ST apare o mioză puternică, sufocarea, salivaţia şi transpiraţia abundentă, apare senzaţia de frică, vomitarea şi diareea, care pot să dureze câteva ore, pierderea cunoştinţei. Sfârşitul letal vine din cauza paraliziei respiratorii şi cardioplegiei.
DERMATOVEZICALE
Substanţa toxică principală cu acţiune vezicantă este iperita în armata SUA se foloseşte:
Iperita tehnică (H) şi Iperita distilată (purificată) (HD).
În caz de inhalare a vaporilor sau aerosolului de iperită, primele simptoame de infectare se manifestă peste câteva ore sub formă de xerostomie şi senzaţie de arsură în nazofaringe, apoi apare edemul mucoasei nazofaringelui, însoţit de secreţie purulentă. În cazuri grave se dezvoltă pneumonia, instalarea morţii se produce peste 3-4 zile după apariţia sufocării. Deosebit de sensibili la vaporii de iperită sînt ochii. La infectarea ochilor cu vapori de iperită apare senzaţia de nisip în ochi, lăcrimarea, fotofobia, apoi se produce roşeaţa şi mixedemul ochilor însoţit de secreţie purulentă abundentă. Pătrunderea în ochi a picăturilor de iperită poate provoca orbirea. La pătrunderea iperitei în tractul gastrointestinal, peste 30 - 60 min. apar dureri acute în stomac, salivaţia, greaţa, vomitarea, mai departe se dezvoltă diareea (uneori cu sânge).
SUFOCANTE
FOSGENUL afectează organismul numai la inhalarea vaporilor acestuia, în acest caz se simte o iritare slabă a mucoasei ochilor, lăcrimarea, un gust neplăcut dulce în gură, o ameţeală uşoară, astenia, senzaţia de constricţie toracică, greaţa.
Pe urmă, din cauza edemului pulmonar, survine o înrăutăţire bruscă a stării: se accelerează respiraţia, apar tusa puternică, dureri de cap, dispneea, învineţirea buzelor, pleoapelor, nasului, accelerarea pulsului, dureri de inimă, astenia şi sufocarea.
Se ridică temperatura corpului până la 38 - 39°C. Edemul pulmonar durează câteva zile şi se termină, de obicei, prin sfârşitul letal.
IRITANTE
IRITANTE
Ce-Se (CS) şi Ce-Re (CR).
în concentraţii mici CS posedă o acţiune iritantă
lai a V./ a I a . a a a a
asupra ochilor şi cailor respiratorii superioare, iar
A . . a a a U a . a a I
in concentraţii mari provoacă arsuri pe porţiunile descoperite ale pielii, în unele cazuri - paralizia respiratorie, cardioplegia şi moartea.
Acţiunea toxică a lui CR este asemănătoare cu cea a lui CS, însă are un efect iritant mai puternic asupra ochilor şi căilor respiratorii superioare.
TOXICE GENERALE
• Cianura de hidrogen (AC), Clorcian (CK).
În cazul infectării cu cianură de hidrogen apare un
gust neplăcut metalic şi senzaţia de arsură în gură,
amorţirea vârfului limbii, excitaţia faringelui, astinia
şi ameţeala. Pe urmă apare senzaţia de frică, midriaza, pulsul devine rar, iar respiraţia neregulată.
Victima îşi pierde cunoştinţa şi se începe criza convulsivă, după care survine paralizia.
Moartea survine în urma unui stop respirator.
PROTECŢIA
Se folosesc pentru protecţie măştile antigaz şi completul militar complex de protecţie în formă de combinezon.
Protecţia se asigură, de asemenea, p folosirea tehnicii şi adăposturilor tip ermetizat înzestrate cu instalaţii
de filtroventilaţie.
Aparatul militar de cercetare chimică (AMCC) este destinat pentru determinarea în aer, în teren, pe armament şi tehnica militară a substanţelor toxice sarin, soman, iperită, fosgen, difosgen, cianură de hidrogen, clorcian, precum şi a vaporilor de VX şi BZ în aer. Principiul de funcţionare a aparatului constă în următoarele.
La pomparea aerului infectat cu pompa de mână prin tubuşoarele indicatoare în acestea are loc schimbarea culorii umpluturii sub acţiunea ST.
După schimbarea culorii umpluturii şi intensitatea ei sau după durata schimbării culorii se judecă despre existenta ST şi concentraţia aproximativă a acesteia.
Aparatul militar de cercetare chimică (AMCC):
1 - pompă manuală; 2 - ajutajul pompei; 3 - căpăcele de protecţie; 4 - filtre de fum; 5 - cartuşe pentru termofor; 6 - lanternă; 7 - termofor; 8 - tijă; 9 - lopăţică; 10 - casete de hârtie cu tubuşoare indicatoare.
|
Marcajul
tubuşorului
indicator
|
ST
Determinat a cu ajutorul tubuşorului
|
Culoarea umpluturii până la acţiunea ST
|
Culoarea caracteristică a umpluturii după acţiunea
ST
|
|
Un inel roşu şi un punct roşu
|
Sarin, soman, VX
|
Albă
|
Roşie 1
|
|
Trei inele verzi
|
Fosgen,
difosgen
|
Albă
|
Verde sau albastră-verzuie (straiul superior al
umpluturii) 1
|
|
Cianură de
hidrogen,
clorcian
|
Albă
|
Roşie-violetă(stratul inferior al umpluturii)
| |
|
Un inel galben
|
Iperită
|
Galbenă
|
Roşie pe fundal galben
|
|
Un inel cafeniu
|
BZ,
aerosoli ai ST cu acţiune psiho-chimică
|
Fără
culoare
|
Albastră-verzuie
|
Modul de determinare a BZ
Se scoate din casetă tubuşorul cu un inel cafeniu, se deschid ambele capete ale acestuia, se introduce tubuşorul indicator cu capătul nemarcat în locaşul pompei şi se pompează aer.
La determinarea concentraţiilor periculoase se fac 40—60 pompări, la determinarea concentraţiilor puţin periculoase se fac 200 pompări.
Se scoate tubuşorul din locaşul pompei, se sparge fiola, se scutură energic de 2 - 3 ori, soluţia trebuie să umecteze cel puţin 2/3 din umplutură. Dacă soluţia a umectat mai puţin de 2/3 din umplutură, atunci se introduce tubuşorul în locaşul pompei şi se pompează o singură dată, peste 20 - 30 s se compară culoarea umpluturii din tub cu etalonul de culoare de pe etichetă şi se trage concluzia despre existenţa şi concentraţia ST.
APĂRAREA NUCLEARĂ, BIOLOGICĂ ŞI CHIMICĂ
Tema nr.1
Arma nucleara, chimica şi
bacteriologică
Şedinţa 3. Arma bacteriologică
Arma bacteriologică (biologică) reprezintă nişte muniţii speciale şi aparate
de luptă cu mijloace de transportare echipate cu mijloace bacteriene (biologice).
Pentru vătămarea oamenilor:
• agenţii patogeni bacteriologici ai bolilor (pestă tularemie, bruceloză, antrax, holeră);
• agenţii patogeni virotici ai bolilor (variolă, febră galbenă, encefalomielita ecvină de Venezuela);
• agenţii patogeni ai rickettsiozelor (tifos exantematic, febră pătată a munţilor stâncoşi, febră australiană);
• agenţii patogeni ai bolilor micotice (coccidioidomicoză, pocardioză, histoplasmoză);
Pentru vătămarea animalelor:
• agenţii patogeni ai febrei aftoase, pestei bovine, pestei porcine, antraxe, morvei, febrei africane a porcinelor, pseudoturbării şi altor boli;
Pentru nimicirea plantelor:
• agenţii patogeni ai ruginii cerealelor, manei cartofului, veştezirii bacteriene a porumbului şi altor culturi;
• insectele dăunătoare ale plantelor agricole;
• fitotoxicanţii, defolianţii, erbicidele şi alte substanţe chimice.
• Pentru transportul mijloacelor bacteriene (biologice) se folosesc aceiaşi purtători ca şi pentru armele nucleară şi chimică (bombele de aviaţie, proiectilele, minele, rachetele, generatoarele de aerosoli şi alte mijloace) în afară de aceasta, recepturile bacteriene (biologice) pot fi aplicate şi pe căi diversioniste.
Agenţii patogeni pot pătrunde în organismul uman pe diferite
V/ •
cai:
• la inspirarea aerului infectat;
• la consumarea apei şi alimentelor infectate;
• la pătrunderea microbilor în sânge prin rănile deschise şi suprafeţele de arsură;
• prin înţepăturile insectelor infectate;
Protecţia nemijlocită a personalului în perioada aplicării de către inamic a armei bacteriologice (biologice) se asigură prin întrebuinţarea mijloacelor individuale şi colective de protecţie, precum şi prin folosirea mijloacelor de profilaxie urgentă existente în trusa farmaceutică individuală.
